LA CEAS
DE ANIVERSARE-
Prietenului drag BEN TODICĂ.
Bentodos / Bentodas / Bentodice =cuvăntare
profundă, spirituală, grăire adâncă, sens.
Ben Todos / Todas / Todicos / Todice =fiu,
înţelepciune.
Dotan / Dotas (anagrama) Todan / Todas / Todos
= datină, obicei, sărbătoare.
Ben
Todică=fiul înţelepciunii (în lb. protodacă / aramaică)
Aşadar, fiul înţelept sărbătoreşte
întotdeauna datinile şi obiceiurile sacre.
Cerul se trezeşte mlădios, radios şi grăbit,
primenindu-se somptuos de mare sărbătoare.
În armonia psalmilor serafici îşi pune mantia albastră pe umerii largi, brodată
pe margini cu stele aprinse în care se reflectă taina heruvimică a ocrotirii, a
purtării de grijă celor dragi.
Cei mai chipeşi vlăstari ai Luceferilor, cu
cârlionţii de aur pe frunţile senine urcă în caleaşca Zorilor pornind vijelios
spre Bunul Pământ, fratele geamăn al Cerului. În drumul lor cosmic strâng toate
dârele de lumină lăsate de genii, de cutezători, de martiri, de sfinţi şi le
ţes măiestrit într-un veşmânt ales de porfiră, ca dar divin pentru Fiii
Pământului Dac care-şi binecinstesc aniversarea.
Înaintea lor, a Feţilor cereşti soseşte mai
întâi ecoul strălucitor al Aurorei, ce înmiresmează văzduhul, dând primul acord
corului de păsărele ce freamătă, repetând imnele Alesului Zilei.
Pomii şi Copacii scuturându-şi roua pe poale,
îşi înalţă vârfurile spre depărtări, îndreptându-şi ramurile într-un salut
omagial spre soarele care sfinţeşte Ziua cea mare, în timp ce Iarba îşi scutură
covorul, netezindu-l sobru spre paşii celui sărbătorit.
Un înger care orchestrează tot decorul mirific,
trimite cu aripa albă o undă a surâsului său spre turla bisericii să trezească
clopotul cel greu, ca odinioară pe Buga
al lui Ştefan cel Mare, ce-i aduna pe răzeşi, vestind prietenilor ori rudelor
că cel iubit de mulţi trebuie sărbătorit, trebuie urat, trebuie slăvit, fiecare
în felul lui, dar cu drag, cu bucurie, cu grabă, cu emoţie şi entuziasm.
Sufletul fiecăruia dintre noi se pregăteşte deci,
de oficierea sărbătorii în timp ce Cerul salută Fiul Sărbătorit al Pământului,
urându-i să devină Fiul nemuritor al Cerului.
Gândurile senine
în straie de mătase albă
aleargă pe ţărmul
luminii blajine,
înflorind în cuvinte,
mărgăritarele sfinte-
marama frumuseţii
Adevărului sfânt,
umplând de mireasmă
toate fibrele din adânc.
Plin de dragoste
sufletul se preface-n iubire,
lumina
curge
şi se-aprinde caldă,
de mire.
Mă umplu de cuvânt
şi ard în cântare,
cuminţenia gândului tău
e pentru noi sărbătoare.
Din geana
împlinirilor albastre
să simţi în gând
cum se coboară
ruga sufletelor noastre:
să ai în fiecare zi
o sfântă
bucurie
şi chipul tău frumos
să lumineze-n astre!
Întru mulţi ani binecuvântaţi de la Bunul
Dumnezeu!
Cu
aleasă preţuire şi dor !
