LIMBA NOASTRĂ –I LIMBĂ SFÂNTĂ
Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot
cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.
( Iisus Hristos-Logosul dumnezeiesc)
Omul, prin sufletul său a fost creat de
Dumnezeu, nemuritor, spiritual şi liber. Plăsmuit după fire cu minte, asemenea Tatălui-Creator, unde
toată cunoştiinţa îşi are izvorul în cuvânt
asemenea Logosului-Fiul Creator unde sălăşluieşte toată înţelepciunea şi, cu
duh, asemenea Sfântului Duh-Creatorul,
Dătătorul de viaţă-lumina tuturor bunătăţilor (virtuţiilor).
Prin Întruparea Logosului dumnezeiesc în Om,
în Fecioara Maria, omul devine prin Sfintele Taine, creştin. El ia chipul lui Hristos, Care e Chipul lui Dumnezeu şi
prin înfierea Duhului ajunge fiu al lui Dumnezeu, prin conlucrare cu harul, credinţa şi faptele bune.
Aşadar, iată Chipul
Dumnezeirii: Minte, Cuvânt şi Duh, dar ca Ipostasuri, ca Persoane
dumnezeieşti, absolute în Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.
Ca să ne vorbească Cuvântul
despre Dumnezeu şi Creaţia Sa, S-a întrupat în Om.
Ca să vorbească Sufletul despre Dumnezeu şi
despre noi, ni s-a întrupat.
Aşadar, nu poate exista minte fără cuvânt şi nici
cuvânt fără duh.
Acesta este sensul creaţiei umane, iar cel
creştin-ortodox este de a desăvârşi acestea trei în iubirea de Hristos.
Limba
şi credinţa ortodoxă sunt
temeiuri ale vieţii, care urcă în dragoste
ca încoronare a existenţei, a trăirii hristico-liturgice.
Purtând Chipul Treimii în noi suntem deodată
şi totodată purtători de Dumnezeu şi de lume.
În noi înşine sălăşluiesc deopotrivă şi
ceilalţi, în fiecare fiind simultan şi el şi noi.
La fel în lumea creştină a Mântuitorului
trebuie ca fiecare Limbă a noastră, naţională să grăiască prin
sufletul Neamului cu inima lui Hristos în
Limba dragostei universale, în Limba ortodoxă.
Gura
celui bun vorbeşte întotdeauna din dulceaţa inimii: Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre
mântuire. (Romani 10, 10)
Fiecare
cuvânt are nuanţa harului său:
de lumină, de adevăr, de zidire, de înţeles, de dreptate, de unitate, de rug
mistuitor, de comuniune, de veselire, de laudă, de bucurie, de cântare, de
binecuvântare, de mărturisire.
La Pogorârea
Duhului Sfânt s-a instituit Limba sfântă
şi universală a dragostei creştine.
De
atunci, din sfânta Zi a Cincizecimii, fiecare Naţie are menirea de a vorbi în limba sa, în Limba dragostei creştine, în
Limba ortodoxă.
Sensul
fiecărei Limbi trebuie să fie
adevărul, credinţa, slava, bunavestire, dragostea şi mărturisirea Învierii
Domnului nostru Iisus Hristos, precum şi Calea spre mântuire a fiecărui Neam.
Învierea Mântuitorului nostru Hristos a născut
misiunea şi vocaţia Limbii de a
deveni mesianico-mărturisitoare.
Această putere dumnezeiască i-a fost conferită de harul Duhului Sfânt şi se
întrupează în creştin prin Botezul
înnoirii, credinţa împlinită în faptele bune şi prin dragostea jertfitoare.
Logosul
dumnezeiesc prin Întruparea, Răstignirea, Învierea şi Înălţarea Sa de-a Dreapta
Tatălui, înnoieşte creaţia prin: Lumea
creştină-împărătească a Domnului Iisus
Hristos.
Noua lume are ca drept divin, temeiul
evanghelic: limba creştină mărturisitoare şi jertfa ortodoxă sfinţitoare, prin care
se reflectă Dumnezeu, Neamul şi omenirea.
Acest fapt dumnezeiesc este împlinit-desăvârşit
de Sfinţii Apostoli, de ucenicii lor şi de toţi urmaşii lor întru mucenicie,
sfinţenie şi mărturisire ortodoxă, până la Ziua Judecăţii celei Mari.
Limba dacoromână-protodaca sfântă este
Limba noastră ortodoxă!
Limba dacoromână este cel mai
sublim Poem pe care Dumnezeu îl aduce cinstirii Fecioarei Maria şi Neamului
nostru preaales.
Poeţii Crucii au scris în
temniţele atee cu sângele şi cu harul sufletelor lor înmuiate în credinţă şi-n
iubire, Psaltirea Dorului, a Suferinţei şi a Jertfei întru Dumnezeu şi Neamul
nostru sfânt.
Prin Psaltirea Crucii întru Învierea Domnului, întru lauda Fecioarei
Maria şi-ntru Cântarea Cântărilor a Dorului Limbii dacoromâne se înalţă veşnic
Neamul nostru la ceruri.
Fiecare
creştin-ortodox trebuie să mărturisească Chipul lui Hristos, frumuseţea Maicii
Domnului, jertfa Sfinţilor dacoromâni şi Icoana binecuvântată al Limbii noastre
sfinte!
Fiecare literă poartă în meditaţia sa intimitatea cuvântului.
Fiecare
literă gătită frumos suie urcuşul de
lumină al cuvântului.
Fiecare
literă se primeneşte deschizându-se
celeilalte cu strălucirea sa.
În
corul de rugă fierbinte al literelor,
cuvântul serafic cântă.
Numai într-o astfel de îmbrăţişare, fiecare cuvânt tresaltă de bucurie.
Fiecare literă trebuie să devină o sursă de lumină a cuvântului său.
Fiecare literă
trebuie să trăiască fiecare clipă în oricare cuvânt.
Fiecare cuvânt trebuie să primească
nectarul literelor pentru a da miere
vorbiri.
Fiecare literă,
cu portul ei majestuos, să se prindă în hora
de sărbătoare a cuvântului.
Când în fiecare literă se adună polenul harului, cuvântul respiră duhovniceşte.
Când
literele plâng de bucurie ochii cuvântului se umplu de cer.
Literele, fie copaci, fie flori, fie
stele, fie iarbă, fie ape, fie cântări, fie rugi, trebuie să devină cuvinte-doruri după chipul şi
asemănarea frumuseţii omului iubitor.
Literele frumos meşteşugite par nişte
păpădii aprinse în candelabrul cuvântului.
Literele smerite dau cuvântului o înfăţişare evlavioasă.
Într-un cuvânt
profanator literele sunt răstignite.
Frumuseţea cuvântului trebuie să împodobească sufletul fiecărui creştin.
Prin geneza sa, cuvântul trebuie să trăiască intens în noi pentru a deveni o Carte deschisă oricui, o Evanghelie a tuturor.
Omul poate schimba cuvintele la fel cum şi ele îl pot schimba pe el.
Asemeni creştinului şi cuvântul „ este” ! „ A fi”este
grădina lor.
Creştinul care crede în cuvântul său îi va cunoaşte frumuseţea.
În fiecare cuvânt ortodox trebuie să se întrupeze creştinul în toată splendoarea
lui.
Creştinul ortodox, asemenea poetului
creştin-mistic, trebuie să fie permanent îndrăgostit de cuvântul ales.
În
nici un cuvânt nu trebuie să ajungă
pustia autorului sau prostia vorbitorului.
Cuvântul trebuie să fie religios, ca să
curgă deodată cu întreaga sa mireasmă.
Fiecare cuvânt
bun este o mlădiţă a Pomului vieţii Neamului, care este Limba noastră.
Limba
dulce este pom al vieţii. (Pilde 15,4)
Cuvântul bun arată altruismul
autorului.
Cuvântul ales trebuie să fie pur şi
simplu o revărsare de har.
Cuvântul ales arată maturitatea literelor şi dragostea autorului.
Fiecare cuvânt ales e o grădină ce cântă şi fiecare literă e un rod în pârgă.
Fiecare cuvânt
ales e un ciripit de rândunele şi un tril de ciocârlie.
În
fiecare cuvânt ales se reflectă omul frumos, iar în om, Însuşi Dumnezeu.
Cuvântul nu trebuie să fie expresie sau
formulare, ci mărturisire.
Cuvântul ca vlăstar al Logosului este deopotrivă îndemn,
evocare şi viaţă.
Cuvântul este un ciorchine de lumină,
din ale cărui litere-boabe musteşte tămâioasa cugetare.
Subtilitatea cuvântului zămisleşte inteligenţă.
Cuvântul
zboară din dorul prezent în dorinţa viitoare.
Fiecare cuvânt ales poartă seminţele rodirii depline.
În
fiecare cuvânt ales trebuie să te
naşti din nou, altfel el seacă sau moare odată cu tine.
În cuvântul ales se împlinesc şi autorul
şi vorbitorul.
Frumuseţea cuvântului o dă lumina harului său.
Cuvântul ales al Limbii noastre se cuminecă în har şi lumină tuturor, ca pâinea,
vinul şi jertfa sfântă.
Cuvântul trebuie să fie pentru om o liră
care să-i încânte sufletul, nu să-i răsune-n buzunar.
Cuvântul ca şi creştinul trebuie să ardă în spiritul lui, ca să lumineze.
Cuvântul frumos înfloreşte într-o
simultaneitate de miresme.
Cuvântul ales este o onomatopee a
frumosului.
Cu cuvântul creştin trebuie să avem o
legătură, nu superficială ci spirituală.
Cuvântul ca să rodească plăcut
mirositor trebuie lucrat, nu cu acreală, ci cu acrivie.
Frumuseţea şi boieria înţelepciunii o dă cuvântul ca mărturisire.
Creştinul ortodox-mărturisitor este purtătorul de cuvânt al Logosului.
Logosul-Cuvântul dumnezeiesc este Actul
de naştere-facere al Creaţiei.
Cuvântul
ales, cu toate rubedeniile sale ortodoxe, a pus temelia Culturii creştine.
Cuvântul ortodox mărturisit este apoteoza
spiritului creştin.
Mărturisirea
este o artă a creaţiei, o asceză a purificării şi un potir al împărtăşirii.
În
fiecare sămânţă a cuvântului ales este
un scutecel de borangic al viitorului.
Prin cuvântul ales dăruit atingem rugăciunea
neîncetată, pocăinţa neîntreruptă şi dragostea nemuritoare.
Cuvintele au har numai pentru cei care
le află darul.
Cuvintele Cuvântului sunt mlădiţele
mângâierii creştine.
Cuvintele alese au cea mai frumoasă
înfăţişare în veşmântul luminii lor.
Numai cuvintele
duhovniceşti îţi brodează chipul în lumină.
Mărturisirea, ca pocăinţă, aduce
creştinului răstignit pe crucea-cuvintelor
lumina iertării.
Prin inima şi mâna poetului toate versurile cântă.
Cuvintele psalmilor sunt nişte domuri
ale înţelepciunii.
Rafinamentul vorbirii vine din măreţia cuvintelor.
În iezerele lor de aur cuvintele se adună într-o aură de curcubeu.
Deseori cuvintele
au pasiune pentru autor şi compasiune pentru vorbitor.
Cuvintele înţelepte din strămoşi ne
primenesc şi rămân în noi ca nişte divine-ecouri.
Cuvintele nu se împletesc din flori de mucegai, ci din corole
de foc.
Cuvintele alese sunt pajii de lumină
care-nsoţesc alaiul de nuntă al Limbii
noastre, gătit în straiele populare ţesute din aurul duhului, din azurul
agoniselii, din argintul rugii şi din rubiniul jertfei.
Toate
cuvintele Psaltirii împletesc în
creştin corola fericirii.
Doar
Cuvioşii şi Sfinţii, cât sunt pe pământ, se hrănesc cu mireasma mărgăritarelor cuvintelor sărace, simple dar împlinite în har.
Păcatul este ghimpele care-şi înfige spinii în
petalele suave şi delicate ale cuvântului.
Cuvintele alese sunt faguri şi vin,
melodioasă chemare şi pâine dăruită.
Limba dacoromână-protodaca are licenţă
divină.
Limba noastră este pâinea sfântă-cea de toate zilele
a Neamului dacoromân.
Fiecare cuvânt ales al Limbii
dacoromâne este un imn liturgic, un psalm de foc şi o dulce rapsodie a Milosârdirii
Maicii Domnului.
Fiecare cuvânt
frumos al Limbii noastre dacoromâne este
o terapie ortodoxă.
Fiecare
cuvânt înmiresmat al dulcei Limbi dacoromâne e un psalm aprins în
ruga lui.
Limba dacoromână este Catehismul
Logosului dumnezeiesc.
Limba dacoromână este Filocalia Neamului nostru preaales.
Limba
dacoromână s-a scris în Pisania Carpatină a Neamului cu duh de
lumină şi jertfă de sânge.
Toate dorurile şi doinele trecutului
străbun au fost strânse în vioara fiecărui
cuvânt al Limbii noastre.
Toate cuvintele Limbii noastre sunt miresme de zări şi petale de-azur.
Toate
cuvintele Limbii noastre, croite din
freamăt de litanii şi lujeri de borangic, sunt lacrima de seară şi cântecul
dimineţii în oblăduirea serafică a dumbravei primăverilor în care surâd
sfintele răzvrătiri.
Fiecare cuvânt
al Limbii dacoromâne e tors din
sfiala Fecioarelor Sibile, urzit din veşnicia Neamului, ţesut din aura mucenicilor
şi brodat din jertfa poeţilor creştini.
Limba noastră-dacoromână este Catapeteasmă de Artişti, Eroi, Cuvioşi,
Sfinţi, Martiri şi Mărturisitori.
Limba noastră-dacoromână este
Ctitorie ortodoxă cu Dascăli-pedagogi, Poeţi, Monahi, Ierarhi şi Voievozi.
Limba
noastră este cel mai binecuvântat Poem
al Dorului divin.
Fiecare
mărturisitor al cuvântului ales care
s-a dăruit /se dăruie cu slujire sfântă lui Dumnezeu şi Neamului prin educaţie,
cinstire, rugă, poezie, laudă, carte pilduitoare sau cântare este un Voievod măreţ al Limbii noastre ortodoxe.
Cei ce gândesc, vorbesc, scriu şi-nfăptuiesc
cuvintele alese ale Limbii noastre ortodoxe devin Mlădiţele înmiresmate ale
Frumuseţii Cuvântului Dumnezeiesc.
Idealul cuvântului
ales este frumuseţea veşniciei Limbii
noastre sfinte.
Cuvântul duhovnicesc este împlinirea
cuvântului ortodox.
Cuvântul duhovnicesc este o
Cruce spirituală a Limbii noastre.
Cartea vieţii noastre pământene este citită cu glas tare în cer la Marea Judecată, la
toţi Îngerii, Sfinţii şi Prietenii noştri de către Îngerul păzitor. De aceea
trebuie să ne îngrijim atent şi din vreme să fie scrisă smerit, în suflet, cu
pana de argint a dreptei-credinţe, înmuiată în cerneala de aur a milostivirii.
Limba noastră ortodoxă este Icoana
făcătoare de minuni a Neamului dacoromân!
Să
mărturisim cuvântul cel de folos zilnic
şi să ne împărtăşim permanent cu Limba noastră ortodoxă!
Amin!
Brusturi-Neamţ, Sfânta Vineri+ 9 August
2013:
+ Sf.
Ap. Matia; Sf. 10 Mărturisitori pentru Icoana lui Hristos; Sf. Mc. Antonin.