marți, 23 decembrie 2008

COLINDUL NASTERII CELUI PREA SFÂNT



Gheorghe Constantin Nistoroiu



Stăpână Prea Curată, ne-ai răsplătit pe noi fără vreo faptă, cu dreptul nostru sfânt la Înviere şi veacurile toate au cumpănit colindul zămislirii noastre.
( Psalm de Laudă Fecioarei MARIA )



Noi, Daco-românii asa ne-am stiut aproape dintotdeauna: un Colind neîntrerupt si o Sărbătoare continuă.
Colindul Nasterii Domnului e dăruit de bucuria sufletului, din lacrima inimii si e o Sărbătoare, care vine din adâncimi de izvoare de Dor, coboară din Har si cerne surâsul Cerului în Tricolorul nostru cel sfânt.
Colindul, împletit din creatie si frumos, din renasterea daco-română, e Sărbătoarea Nasterii Celui Prea Sfânt, Care ne-a rostit în lume, născându-ne mereu în nume si renume, e NUMELE la care toată lumea să se închine.
Colindul Nasterii Pruncului e Lumina ce pluteste ca un vis neîntrerupt de la începutul nostru, cu Mosii si Strămosii nostrii, cu muntii, cu fratii, cu tulnicele, cu mioarele, cu brazi si apele ce duc pretutindeni în lume amiezi de Sărbătoare.
Colindul Atotfrumoasei Fecioare Maria, cernut din Caierul frumosului Decembrie, a pornit gătit si blând pe coama carpatină pătrunzând adânc mai sus de fagi si stejari, printre brazii temerari ce-si flutură fruntile-n slavă, uimiti de focul umbrei albastre de cer, care-mbrăcase-n mătăsuri si aur Cuvântul, într-o Sărbătoare rotundă si azurie cât zarea.
Colindul Maicii Domnului însirat săgalnic, neslobod de dor e asteptat cu sufletul la gură de tâncii egali cu căciulile lor, cu straitele pline la sold, acoperiti cu ghergheful de promoroacă.
Colindul nostru daco-român, a cărui Iie a fost tesută la noi petală cu petală din mireasma Luminii în Floarea Dalbă a Nasterii Sfinte, de farmecul biruitor al Celui dintâi chemat Andrei, care s-a asezat peste ale noastre începuturi, unde pluteste sublim Sărbătoarea.
Colindul Preadulcelui Prunc cu vesnicia pe umeri ne flutură îndumnezeita armonie în clinchet de zurgălăi, ca inima noastră săltând în prag de nerăbdare să-L îmbrătiseze într-o repetată bucurie si să-L legene cu despletirile ei de har.
Colindul Măicutei Crăiese respiră în aerul de porfiră tresărind, când pasii colindătorilor înfloresc pe ulitele învelite în hlamida moale, din care fald cu fald ni se desprinde destinul legat de Vatră si de Altar.
Colindul nostru daco-român, ne-a trezit cu geana zorilor întoarsă spre Strămosii ce ne-au zidit Biserici scăldate-n borangic si fântâni în care fulgii norilor cuminti se văd coborâtori din Îngeri si din Stele.
Colindul nostru daco-român e tesut din cuvinte ce ard, ca sânul gândului pur, ale cărui rostiri sunt dorinte de azur ghemuite-n Candela blajină a crestinului care-i Acasă si-i Român.
Colindul Nasterii Domnului nostru ne aprinde-n simtiri, ca-n visul cel sfânt si sub urături de mângâiere, Îngerii coboară rând pe rând, neputând să mai adaste când Cerul se reavarsă peste noi.
Colindul Nasterii Preasfinte, ca o Flacără divină e un Arc polar de flori si jurăminte ce aduce daruri arzătoare din surâsul Celui mai presus de fire, ce ne-mbracă-n portul alb al sufletului Său vesnic în sărbătoare.
Colindul Măicutei Sfinte ne adună din tot ce e mai bun si stăruie cu fiecare gest frumos să ne gătim în suflet cu prinos din Vistieria Nasterii, pecetluindu-ne cu Vestea Minunată.
Colindul Sfânt din pacea cerească se asterne cu pasii trandafirii, peste dogoarea obrajilor Atotfrumoasei Marii, catifelati ca un surâs de petală dalbă, ce se resfiră peste sufletele noastre cu o bucurie sfântă.

Niciun comentariu: